Totul se poate darama!

Un lucru mic,inofensiv se poate transforma in ceva foarte important!
"Lucrurile nu vor mai fi la fel de acum inainte!"
Asta aud de cateva zile si incet incet incep sa realizez si totodata sa regret amarnic acest lucru.
Nu-mi pot inchipui cum va fi fara El.Ce se va alege din noi,si cum va evolua viata noastra.
Sunt sigura ca nu in bine ...
Momentan,nu vreau sa ma gandesc si incerc sa ma refugiez.
O vacanta la tara imi va prinde bine.
Multa relaxare,mult somn si contact cu cat mai putina lume.
O saptamana vreau sa ma rup de lume si sa incerc ma relaxez.
O saptamana .....
Dupa voi reveni si voi da de crunta realitate si voi regreta ca am pierdt timpul pe care trebuia sa il petrec cu El...Brasov...Constanta... se vor amana sau anula...:-<

O zi plina de umbrele!

Dormeam,visam cand aud telefonul.Ma rog sa fie cineva acasa ca sa raspunda,cu riscul de a mi se face morala cu"de ce dormi pana la 10:30 in timpul scolii:-""dar telefonul suna din nou.Ma ridic cu greu,ma impiedic de un plus nu stiu ce cauta pe acolo,ma duc ridic telefonul raspund si aud intrebarea:
Get sper ca nu dormeai?
Eu:Eu?Nu invatam la istorie...
E:Da,si ce invatai?
Eu:Pai,da stiu nu se incepe o propozitie cu pai,[de fapt trageam de timp ]despre razboaiele bolsevice..
E:bine..
Termin de vorbit,ma trezesc si eu in final cu o cafea in mana si cu mess ul deschis si observ ca e ora 11 iar eu nu mi am invatat la istorie.
Ma chinui sa mi citesc o data,de doaua ori.Nu am retinut nimic.Ma duc pana la bucatarie,si vad dezastrul de afara.Ploua,vantul batea iar mie mi se facuse o lene sa ma deplasez pana la scoala prin ploaie vant si frig.Voiam sa stau in casa cu un ceai o carte si o muzica buna.
In cele din urma imi dau seama ca trebuie sa ma duc sa mi iau scutirile de la Elena si ca voi intarzia la dirigentie,mare lucru nu ca ar fi priam data ,doar ca ma ingrozea drumul pana acolo.
Intr-un final ma duc la scoala,ma intalnesc cu un prieten stam noi in ploaie sa asteptam mirificul tramvai 20,cand in sfarsit ne urcam se chinuie saracul sa mi inchida umbrela 10 minute ne iau niste controlori[bineinteles ca nu avea abonament]si incep sa ii spun ca din statia in care ne am urcat noi nu se puteau lua bilete si sa nu ii dea amenda.Scapa de amenda,urmaeaza o noua statie si ne trezim cu alti controlori de data asta nu a mai mers varianta aceea.Dupa ce si-a luat amenda am coborat in ploaie si ne-am indreptat spre scoala.
Bineinteles ca am intarziat si Iulia ma intampina cu un zambet sadic:Stii ca diriga mi-a spus sa sune mama?
Mi-a picat fata si imi numaram absentele in gand,ce puteam motiva si ce nu.Am trecut si de faza cu absentele,de socul acela iar ziua continua cum nu se poate mai frumos.Urmeaza o ora de franceza optional la care ma pregatisem si bineinteles ca nu ma ascultat,dupa o ora de istorie la care m-a ascultat si s-a luat de unghiile mele .Din nou o ora de franceza la care bineiteles ca nu m-a ascultat.
Ghinion sau Nu!
Sau mai bine spus."Asteapta sa ma prinda la cotitura"La cat ma iubeste profesoara totul...
Asa a decurs o zi ploioasa,fruguroasa si plina de umbrele.


Btw: pe a mea mi-am uitat-o la scoala:-"
opus!

Genial!

Se anunta o zi ca oricare alta....o zi normala de scoala in care totul decurge normal.
M-am trezit dimineata in zgomote infernale,speriata,crezand ca e curemur,era doar vecinul care se pusese pe daramat ziduri...Am incercat sa ma ridic din pat.
In jumatate de ora eram imbracata aranjata si gata de plecare.
Ma urc in troleibuz,stau si ma uit cum se impingeau doua batrane m-ai aveau putin si se luau la bataie..
La metrou acelasi lucru.
Multa aglomeratie.
Statia Piata Uniri.
Am coborat si m-am indrepat cu pasi marunti spre Str.Udristei.
Mersesem de 3 ori dar de fiecare data pe alt drum.In cele din urma am ajuns,m-am indreptat spre ghiseu,mi-am luat permisul,nu m-am uitat la el,l-am bagat in geanta,castile in urechi si am incercat sa scap cat mai repede din acel loc.
Dupa o jumatate de ora eram la liceu.
Scumpul meu liceu.
Oups am uitat ghilimelele<3
Prima ora a decurs normal.A inceput ora de Limba si Literatura Romana.Am aflat ca am lucrat vreo 3 saptamani la un studiu de caz degeaba.M-am chinuit sa scriu la calculator cu diacritice,am lasat deoparte invatatul pentru carnet si imi faceam studiu de caz,am raspuns la ora cand s-au discutat studiile de caz iar scumpa mea profesoara a fost de parere ca nu merit macar o nota iar azi m-a pus sa fac rezumat pe momentele subiectului pe o poezie:|
M-am straduit sa ii fac rezumat pe momentele subiectului,si ma gandeam ca in curand vom cauta eul liric in romanul interbelic.
Dupa au urmat 2 ore de teroare.Cu o profesoara cu tenesi cu cap de mort si pantaloni de pijama care nu are habar sa predea,vine cu studente de la ASE si se mira de ce noi intelegem mai mult de la alea decat de la ea.
2 ore in care ne a ascultat la greu,si in care m am chinuit sa inteleg ceva dar a fost o lupta in zadar.
O zi de scoala geniala!+ghilimele..
O zi in care totul a decurs cum nu se poate mai frumos...sau Nu.

Just a normal day!

O zi normala.O zi in care am zambit,am mers,am ras,am visat...
O zi cu soare si cu putini nori.
O zi calduroasa.
O zi inconjurata de prieteni.
O zi pur si simplu banala sau prea geniala.
O zi in care am ascultat muzica la maxim din calcuatorul foarte vechi,in care mi am facut nervi cu tastatura de pe care se poate citi meniul,in care am stat pe mult prea genialul ebuddy<3.
O zi in Silence sau in Cismigiu.
O zi normala care se va transforma intr-o amintire.

Aparenta

Totul consta in aparenta!Incercam sa ne vindem imaginea pe un site,incercam sa ne facem prieteni cu ajutorul acestei imagini si in ziua de astazi imaginea a devenit atat de importanta incat noi nu mai putem iesi din casa decat daca"aratam bine".

Nu ne mai putem duce sa luam paine daca nu suntem aranjate,pentru ca e posobil sa ne vada cine stie ce tip dragut tocmai cand ma duc eu la magazinul din coltul strazi.

Totul consta in aparenta!

Chiar daca esti destept,amuzant,o persoana cu care poti sa vorbesti ,nimeni nu se uita la tine,poate doar ca la un prieten nimic mai mult,in schimb ne uitam la toate " frumusetile"care nu stiu sa schimbe 2 vorbe si au impresia ca "tot ce zboara se mananca".

Totul consta in acel ambalaj,in stratul de fard si intr-un program de editat care ne face sa aratam perfect,iar cand ne vede lumea pe strada sa zicem ca avem o zi proasta.

Dar oare cat de proasta sa fie ziua aia ,incat sa fii total schimbata?

Cat de photoshepuita sa fii incat sa nu te mai recunosca lumea dupa poze,sau daca cineva iti cere o poza sa nu ii dai decat dupa ce te photoshepuiesti.Nu de alta dar dupa aceea nu te mai recunoaste.

Oare de ce pentru noi adolescenti conteaza atat de mult imaginea?

De ce incercam sa ne o vindem?

De ce incercam sa parem cine nu suntem de fapt doar ca sa fim considerate persoane"cul"?

Intrebari...

Dar raspunsul nu il stiu.

Important este ca generatia noastra pune atat de mult accent pe aceasta aparenta.Pe acest ambalaj si nu se uita la ce conteaza cu adevarat.

Traiesc prin vise

Sunt o actrita de mana a doua,o marioneta care incearca sa scape de sforile care o conduc.Zambesc,rad,merg dar toate acestea le fac involuntar...cineva trage sforile iar eu ma supun.....nu pot scapa...desi incerc nu le pot controla..ele ma controleaza pe mine...

Visez viata mea cum o vreau eu,traiesc viata mea cum o vreau alti ...dar pana la urma chiar si in cel mai intunecat loc exista o lumina care imi va calauzi calea...oricat de mica ar fi ,ea exista iar speranta nu va muri chiar daca nu o voi gasi.

Sunt actrita principala in propria mea drama,imi joc propriul rol dar nu mi dau seama...traiesc propria mea drama..dar o traiesc prin pielea personajului..am un scenariu scris pe care trebuie sa il respect.. nu ma pot abate de la reguli totul trebuie sa fie pur si simplu perfect..

Dar daca nimic nu e perfect ce pot face?Trebuie sa ajung cat mai aproape de perfectiune si sa ma las purtata de sfori?Sa mi dicteze cineva cum sa mi petrec propria viata iar viata pe care vreau sa o traiesc sa o visez doar?

Sunt o epava in aceasta lume cruda

Sunt o victima a proprilor mele vointe.

Sunt ceea ce sunt sau poate mai putin.Sunt ceea ce par dar nu sunt Eu.

De ce?

Sa citez o persoana importanta din viata mea "De ce nu poate fi cum vreau eu? Sa fiu draguta,sa ma placa toata lumea,sa....ma placa el,sa ma accepte,sa se duca dracu!"

In viata mereu vom pune intrebarea "DE CE?"Dar raspunsurile nu vin,raspunsurile nu exista,sau sunt prea multe si nu stim pe care sa il alegem.....

De ce nimic nu este cum vrem?De ce suferim mereu?De ce unora nu le pasa? Multe intrebari ,dar nimeni nu da raspunsuri.

In viata nimic nu e cum vrem,cine a spus ca destinul ni l facem singuri sa inselat putin,pentru ca unele lucruri nu le putem schimba,noi le acceptam asa cum sunt bune si rele.

Si revenim la prima intrebare.De ce nu poate fi totul cum vrem noi?Viata este ca un puzzle,fiecare piesa isi are locul ei bine stabilit ,tu poti doar sa ii dai o alta fata sa il colorezi,sa il infrumusetezi,dar facand abstractie de tot ce ai pus nou la aceea piesa observi ca forma nu sa schimbat si ca ea isi are locul ei in acel joc..iar daca incerci sa ii strici forma atunci jocul nu ti mai iese..

Asa si viata nu o poti schimba o poti infrumuseta doar,iar uneori aceasta infrumusetare conteaza foarte mult.