Maine.

Lacrimi mari cad pe fata plina de rimel,sufletul incepe sa i se transforme intr-un desert....Dar ea tot spera..Vrea...
Dar oare ce vrea?
Vrea sa traiasca,vrea sa simta ,sau mai bine zis vrea sa il simta langa ea.Vrea sa ii poata spune ce simte fara sa ii fie frica ,fara sa se mai gandeasca la consecintele ce vor juca prin fata ei.Vrea sa il poata lua in brate,vrea sa mearga prin ploaie...
Vrea......
Dar de ce mai spera?De ce se mai gandeste la ziua de maine?De ce lacrimi ii cad din ochii ei frumosi,stricand machiajul perfect?
Ziua de maine!
Ce e aia?
O zi ca oricare alta,ti-ar raspunde multi, doar o zi obisnuita.
Dar pentru ea maine e ziua in care poate se va schimba ceva.

Crunta realitate!

O raza de lumina intra timida in camera facand sa se vada fumul lenes din tigara adormita in scrumiera.
Fata statea in pat,se gandea,privea....
La un moment dat, incepe sa isi tortureze corpul fortandu'l sa se ridice dar nu reusi...dupa cateva minute de tortura iesi invingatoare.
Se duce la sifonier si incepe sa se imbrace mecanic,apoi se indreapta spre oglinda.Isi vede toate problemele,gandurile,sentimentele,trairile,dezamagirile.
Lua sticluta de fond de ten si incepe sa le acopere.Masca era pusa,isi contura putin ochii apoi iese din casa.
Mii de oameni merg,alearga,cad,se imbrancesc...Nepasatoare la crunta realitate isi aprinde o tigara.Fumul ii sufoca plamanii.Nimic nou.Adora senzatia asta.O iubea..
Iubea fiecare tigara ,fiecare fum.Era singurul lucru care nu a dezamagit-o niciodata,care a fost mereu langa ea.A fost acolo mereu sa-i sufoce plamanii!

Oameni de unica folosinta.

Mergi.Alergi.Gandesti.
Vrei sa simti.Dar oare te-ai gandit ce vrei sa simti?
Vrei sa simti ca existi?
Ce intrebare tampita pentru unii.Iar raspunsul la fel ar fi fost.
Vrei sa simti copilul din tine?
O sa risc sa fiu considerata cruda,dar acela nu mai exista.
E doar un omulet pe o foaie de hartie.
E doar o poza .Atat a mai ramas din copilul din tine.
Atat a mai ramas din tine.
Te-ai transformat intr-un om de unica folosinta.
Recunoaste.

Speranta

Deschizi ochii,cauti adormita pachetul de tigari,iti supui corpul la o tortura fortandu'l sa se ridice,iesi afara si te asezi mecanic pe scaun....aprinzi tigara si inspiri.
Drogul iti ajunge in vene ....
Inca un fum si simti cum sangele iti pulseaza prin vene....Inca un fum iar corpul incepe sa functioneze. iar gesturile nu vor mai fi mecanize...inca un fum si cateva secunde din viata ta,inca o ironie a sorti,inca o speranta.
O speranta!
Stii ce e aia?
Stii ca aceasta speranta se va transforma din nou in dezamagire?
Stii?
Posibil...
Dar se numeste gandire pozitiva!
Mai corect spus se numeste supravituire.
Fara ea ai fi doar un mort viu,fara ea nu te-ai deosebi cu nimic de un mort.Fara ea esti ca si mort.Dar cu ea cat de viu esti?

Realitatea cosmarului!

Sta intinsa in pat cu muzica inundandu-i creierul.Inchide ochii iar viata ei incepe....
Era o adololescenta normala,radea,iubea,simtea,vedea toata lumea in roz.
Telefonul suna...
Pune pauza vietii si deschide ochii in cosmarul de zi cu zi.Intinde mana spre telefon,vede numarul si-l arunca.
Nu voia sa raspunda,nu voia sa afle,nu voia sa stie.Uneori sa traieti in minciuna te ajuta sa supravietuiesti.Prefera sa traiasca in lumea ei,asa ca inchide din nou ochii si da "Play".
Treptat incepe sa se simta bine,are tot ce vrea,este iubita iubeste,are multi prieteni ,multe nimicuri care te fac sa te simti bine,oricat de dura ar fi fost viata ea iesea tot tipul din tot.
Telefonul suna.....
Deschide ochii din nou ,sta in pat si se uita cu groaza la el.
Nu voia sa stie ce se intampla in realitate,care era vestea pe care o va primi,se simtea bine ,era fericita doar ea si cu viata ei perfecta.
Era singura persoana care se juca cu viata si totusi a ajuns in centrul ei.Avea tot ce isi dorea.

Suferinta!

Sufletul iti este plin de sentimente,creierul este inundat cu amintiri,corpul nu se supune comenzilor iar tu stai si te uiti la oameni .
Oare stii ca ce se petrece cu tine acum este absolut normal?
Oare stiii ca asta demonstreaza ca esti om?
Ca ai sentimete?
Ca nu esti doar un mort viu?
Simti,simti simti!!
Asta se numeste durere,iar tu o simti!Ti-o amintesti?Este singurul lucru pe care l-ai simtit in toata viata ta.
Durere!Ce cuvant ciudat!Iti dau altul si mai ciudat dar foarte frecvent intalnit.
Dezamagire!
Din pacate este o boala contagioasa iar tratament nu exista si cel mai rau e faptul ca este extraordinar de des intalnita.
Dezamagire.
Ciudat nu?Ti se pare foarte cunoscut.Banuiesc ca de curand ai dezamagit sau ai fost dezamagit.
Uneori ai dezamagit fara sa vrei persoane la care tii ,doar ca din pacate aceasta dezamagire lasa deseori urme foarte adanci...

Supravietuitoarea unei lumi perfect imperfecte!

Statea intinsa,singurul lucru care o aducea cat de cat la realitate,era podeaua rece si unele cuvinte care jucau jocurile copilariei,in rest totul se invartea.Toata viata ei era un simplu puzzle pe care altii il completau ,iar ea nu era decat supravietuitoarea unei lumi perfect imperfecte.
Era singura care a fost pradatoarea propriilor ei probleme,pe care in cele din urma a reusit sa le invinga.Nu a cazut in capcana lor,dar asta nu i-a adus nimic bun.
Era singura ,iar toata viata ei se afla in mana cuiva dar cand a constinetizat acest lucru a fost prea tarziu,deja nu mai avea cum sa dea inapoi.
Era drogata de atat adevar iar acum radea in hohote la oja de pe birou.
Incerca sa iasa din casa,strazile pline de oameni care isi aratau dintii unii la altii cica se numeste zambet.Isi mai injecta o doza de adevar ,cladirile au inceput sa se naruie....oameni tipau ,alergau se impingeau,cladirile se daramau....Era cel mai mare cutremur din istorie..Era cutremurul adevarului si al dreptatii iar ea era singura supravietuitoare a lui.
Aceasta imagine era vie in mintea ei,in timp ce statea intinsa in camera plina de daramaturi iar singurul lucru care o aducea cat de cat la realitate era podeaua rece si unele cuvinte care jucau jocurile copilariei in fata ei

Bucati de sperante

Ceasul suna!
Ma ridic din pat,ma duc la baie,ma imbrac,imi iau ghiozdanul si plec spre scoala.
Totul fac mecanic.
Ies din casa iar lumea mi se pare diferita.
Strada este mai deprimata,copacii sunt goi si tremura de frig,ochii oamenilor de pe strada sunt in lacrimi si plini de frica...Se uita mereu in spate.Sunt urmariti de probleme si oricat ar incerca sa fuga, sa se ascunda nu pot.
Disperata imi dau seama ca nu am ochelarii roz la ochi..ca ultima pereche din nepretuita colectie s-a rupt...si ca de azi inainte va trebui sa vad lumea asa cum este.
Lumea mea perfecta mi se naruie in fata ochilor, de pe jos adun bucati de sperante iar proprile mele vise,dorinte fug de mine si probleme au inceput deja sa ma urmareasca .
Ce sa fac?
Ma urc in tramvaiul plin de aceleasi fete pline de griji si de aceleasi probleme care stau si rad in umbra...
Privesc ingrozita la tot ce este in jurul meu si imi dau seama ca eu sunt pierduta intr-o lume pe care nu o cunosc desi aparent in fiecare zi sunt supravietuitoarea ei...dar oare chiar sunt cu adevarat?
Cobor speriata si oberv problemele mele ghicotind pe seama mea...ma uit ingrozita in spate si incerc sa alerg.
Ma impiedic,cad, ma ridic,alerg,zidurile imi dau o mana de ajutor...ratacesc alaturi de ganduri pe strazi in nestire..
Vad un politist alerg...si ii spun ca sunt urmarita de propriile mele probleme.
Se uita la mine si zice:
-Domnisoara,cat te-ai drogat?
-Poftim?
-Cum sa fii urmarita de probleme.Cu ce te-ai drogat?Ce ai fumat?Ai baut?
-Dar nu le vezi?
Nu!.Nu le vedea.Si probalil ma considera o drogata sau nebuna....Da, probabil era fericitul detinator al unor ochelarii roz...Vedea lumea in roz..
Si poate ca da ,chiar eram o drogoata..Eram dependenta si sunt dependenta de fericire si afectiune ca orice om.Toti vorbesc de dependenta dar nimeni nu te invata ca cea mai periculoasa dependenta este dependenta de oameni si de iubire iar cand ajungi sa afli tu asta e deja pea tarziu.
Alerg din nou ....alerg..alerg ,alerg.Dar cat timp voi alerga?Oriunde si oricat as alerga problemele ma vor umari.Mai bine ma opresc si incep sa ma infrunt cu rasul lor rautacios,cu fata aceia de fiinte fericite.Dar oare cine va castiga aceasta lupta care se da de fapt in noi?

"Fiecare gand ar trebui sa aminteasca de stingerea unui suras."

Fiecare lacrima ar trebui sa iti aminteasca de persoana la care tii.
Fiecare clipa ar trebui sa iti aduca un zambet dulce pe chipul tau dar pe fata ta se citeste doar triste.
De ce?
Oare pentru ca tu vezi mai mult decat prezentul?
Fiecare clipa petrecuta in prezentul tu ti-o inchipui cum va fi la trecut.Traiesti prezentul prin prisma trecutului,iar pentru tine nu exista viitor.
Traiesti in trecut si in fiecare zi te cufunzi mai mult.
O ceata iti invaluie creierul .Ah,nu sunt decat niste amintiri.
Simti ca incepi din nou sa traiasti,dar din pacate pentru tine nu in prezent ci in trecut.