Suflet sfasiat.

Orasul este acoperit de fulgi mari.O silueta se plimba prin orasul adormit .O masina o astapta.Se urca in ea...Privi orasul acoperit de zapada,privi toate locurile pline de amintiri,de emotii si de incercari.Lacrimi mari au inceput sa ii curga pe fata ei.Amintirile incepeau sa joace jocuri de iarna.
Isi aminti lacrimile mari de pe fata persoanei iubite,isi aminti acea senzatie ciudata de bucurie amestecata cu tristete.Bucurie ca se intoarce la viata ei,tristete ca isi paraseste pentru a n oara radacinile.
Acea senzatie care o chinuie de fiecare data cand pleaca din acel loc.
Acele lacrimi din acei ochi albastri care o intristau.
Acea fata pe care o iubea.
Acel gand ca s-ar putea sa fie ultima oara cand va vedea acel chip.
Privi pentru ultima oara acel orasel cu farmecul lui aparte,ca si cand ar fi pentru ultima data.Privea cu ochii de copil si admira fiecare lucru ca si cand ar fi prima oara.
Orasul disparu din raza ei vizuala,ea pleca usor cazul iar lacrimi mari au inceput sa ii cada pe fata impetrita.
Vroia sa plece dar in acelasi timp vroia sa ramana.Sufletul ei era impartit in 2 si in el se dadea o batalie cumplita..Privea inapoi ingrozita la viata pe care o putea avea si se uita intainte melancolica la ce ar fi putut avea.
Cel de-al treila Razboi Mondial se dadea in sufletul ei...