Ceata!

Stada pustie imi da un sentiment de liniste.Ceata imi intra in oase dar totusi eu continui sa merg.Lumina deabia se mai vede,ratacesc in nestire prin linistea noptii.Ceata si frigul au pus stapanire pe orasul nelinistit.Machiajul acum cateva ore perfect,arata ingrozitor.Parul ars cu placa a inceput sa se revolte incretindu'se.
Parcul imi tine companie.Banca tremura de frig ma ased pe ea si privesc cum ceata ia in brate copacii,felinarele,pe mine.
O frunza ratacita cade din copac,trezindu'ma la realitate.
Ma ridic .La lumina difuza ma uit in oglinda.Vreau sa vad chipul acela,vreau sa vad copilul din mine,vreau sa ma vad pe mine.Vreau vad lumea asa cum este,vreau sa nu mai existe sfori,marionete.Vreau sa fiu ceea ce sunt nu ceea ce par a fi.
O straina imi apare in oglinda.Eu sunt?Eu sunt persoana din oglinda?Unde este chipul acela frumos,cu un zambet mereu pe fata.Ce sunt cu ochii acestia mari si tristi,ce sunt cu problemele care valseaza in fata mea?
Cine sunt eu?